știi care este istoria emoji-urilor, pe care le întâlnești emoji-uri în mod regulat în stilul tău de viață. Sunt peste tot și nu poți interacționa cu niciun dispozitiv sau platformă în aceste zile fără ca cineva să îți trimită un emoji sau tu să trimiți. Petreci ceva timp pe rețelele de socializare, iar emoji-urile sunt peste tot. Fie că este prin intermediul Reacțiilor Facebook, care a debutat la începutul acestui an, sau pe platforma Twitter cu lista sa extinsă de emoji-uri. Ce zici de mesajele text? Fie că este vorba de SMS-uri obișnuite sau de aplicații populare de mesagerie, cum ar fi What’s App și Messenger , emoji-urile sunt și o caracteristică populară a acestor medii de comunicare.
Așadar, cum au ajuns lucrurile astfel încât, în secolul 21, suntem complet nebuni și absorbiți de emoji-uri?
Nu s-a întâmplat peste noapte, dar emoji-urile și popularitatea lor s-a răspândit ca focul în ultimii ani. Dacă v-ați întrebat vreodată cum am ajuns în acest punct în care prietenii și familia vă trimit în mod constant emoji-uri în mesaje. Și ați făcut-o în secret atunci sunteți pe cale să învățați câteva lucruri care te pot lua prin surprindere.
Iată o prezentare completă a istoriei fascinante și relativ nouă a emoji-urilor în toată gloria lor.
Emoji-urile sunt diferite de emoticoane!
Înainte de a intra în istoria emoji-urilor trebuie să existe o clarificare rapidă cu privire la emoji versus emoticonuri. Oamenii le confund uneori sau folosesc cuvintele în mod interschimbabil. E o mare diferență între cele două. Emoji-urile sunt imagini și simboluri reale care sunt redate pe dispozitivele dvs. Emoticoanele sunt pur și simplu expresii și fețe create cu caractere de bază de pe tastatură. De exemplu, fața zâmbitoare galbenă și toate variantele sale care sunt redate pe smartphone-ul tău este un emoji. Această expresie care indică un zâmbet— 🙂 —se numește emoticon. Simplu, nu-i așa?
Originile emoji-urilor
De unde au venit emoji-urile? Sunt cu siguranță un fenomen cultural, deoarece sunt originari din Japonia. Pe măsură ce secolul al XX-lea se apropia de sfârșit, companiile japoneze de telefonie mobilă erau supuse unei presiuni din ce în ce mai mari pentru a sprijini obsesia utilizatorilor japonezi pentru imagini. Au început să remarce o tendință în care o mulțime de mesaje ilustrate erau schimbate de către baza lor de clienți japonezi. Așa că, în loc să ignore acest lucru și să se concentreze asupra modului în care și-ar putea percepe clienții mai mulți bani, aceste companii japoneze de telefonie mobilă le-au oferit utilizatorilor mai mult din ceea ce și-au dorit.
Luați NTT DoCoMo , cel mai mare operator de telefonie mobilă din Japonia. Este acum un serviciu de internet extrem de popular în Japonia. I-mode urma să fie revoluționar, combinând e-mailul, știrile, prognozele meteo și rezervările ca parte a primei platforme web mobile de pe planetă.
„Dl. Emoji”
Bărbatul căruia îi putem mulțumi astăzi pentru emoji-uri este Shigetaka Kurita. El este tatăl emoji-ului. Angajat al NTT DoCoMo, a făcut parte din echipa i-mode care a căutat să revoluționeze mijloacele de comunicare ale Japoniei.
El și-a dat seama curând că comunicarea digitală le-a furat ființelor umane capacitatea de a transmite emoții. În Japonia, acest lucru este deosebit de important. Scrisorile prin poștă au o tradiție, ele trebuie să fie lungi, pline de onorifice și mesaje emoționante de bunăvoință. Cu digitalul, ai ajuns să le iei oamenilor acest aspect mai personal al comunicării. Ele au dus la întreruperea relației și o comunicare greșită, pe care Kurita dorea să o remedieze. Soluția lui a fost emoji, care se traduce literalmente la „imagine” (e) și „personaj” (moji).
Din cuvinte putem auzi clar frustrarea lui față de text fiind un mediu foarte limitat pentru a transmite suficiente informații. În plus, este evident că includerea acestor simboluri ar oferi o emoție foarte necesară unui mesaj. De exemplu cineva care se uită la o prognoză meteo, s-ar simți mai fericit dacă ar vedea o imagine decât o descriere.
Încercările
El nu a reușit să convingă nume mari de tehnologie precum Fujitsu, Panasonic și Sharp să creeze ele însele aceste emoji. Kurita nu a avut altă opțiune decât să-și pună abilitățile de design la lucru. El și echipa lui au trecut de vechea metodă, punându-și ideile de design emoji pe hârtie. Însă ei au străduinduit să vină cu un set complet de 176 de caractere care aveau 12 pixeli pe 12- pixel. Să sperăm că acestea ar capta întreaga amploare a emoțiilor umane. Inutil să spun că a fost o comandă înaltă care a fost mai mult ambiție decât pragmatism.
Totuși, Kurita și echipa sa au reușit să creeze o mulțime de emoji-uri. Totul, de la reprezentări de blugi și artă până la trenuri și, firește, fețe zâmbitoare.
Pentru a afișa corect aceste emoji-uri pe mibil, NTT DoCoMo a decis să folosească o zonă nefolosită a schemei de codificare a caracterelor japoneze Shift JIS. Fiecare cod trebuia să se potrivească cu un anumit emoji, fiecare fiind preîncărcat pe telefoanele mobile NTT DoCoMo.
Emoji-urile au fost introduse în transportatorii din Japonia
După ce Kurita și-a terminat design-urile inițiale, le-a dus la marile companii de tehnologie. Aceștia au respins inițial sugestia lui de a crea aceste emoji-uri. Simțind că Kurita avea ceva profitabil care să-i atragă pe consumatorii japonezi, au fost mai agreați.
Kurita a fost surprins de această mișcare, deoarece se aștepta ca diverșii producători să-și îmbunătățească în continuare design-urile. Trebuie să vă amintiți că desenele lui erau foarte simple și aspre. Într-un spațiu atât de mic, detaliile trebuie sacrificate într-o anumită măsură.
A existat consecvență în designul emoji, deoarece fiecare producător tocmai a folosit designul lui Kurita pe măsură ce au fost predați. Acest lucru a permis ca un anumit „standard” să ia formă în aceste zile emoji foarte timpurii. Această consistență va fi aruncată în buclă, deoarece principalii concurenți ai NTT DoCoMo – J-Phone (acum SoftBank ) și AU . Ei au luat o licență artistică cu design-urile brute ale lui Kurita.
Într-o mișcare calculată de a fura clienții de la NTT DoCoMo, concurența a ajuns să creeze emoji suplimentare care erau mai detaliate.
După cum probabil ați ghicit, un astfel de free-for-all a dus la haos pe piața japoneză. Emoji-urile trimise de la un operator nu au putut să apară pe telefonul unui concurent. În 2005 s-a atins un progres deoarece transportatorii au început să-și mapeze semnalele primite la propriile seturi de caractere emoji. Astăzi, chiar și cu mișcări suplimentare către standardizarea emoji-urilor în Japonia, pot exista până la 800, în funcție de telefon și de operator.
În Japonia, transportatorii trimit și primesc emoji cu mai multă consecvență. Astfel încât să nu întâmpinați atât de multe probleme pe cât ați avea cândva când emoji-urile nu sunt afișate. Cu toate acestea, Japonia – țara care a inventat emoji – încă nu are un singur sistem unificator pentru un singur set de caractere emoji!
Intră Apple
Dacă doriți să mulțumiți unei singure companii pentru popularizarea emoji-urilor la nivel global, mulțumiți companiei Apple.
Cum au făcut-o?
Wikipedia atribuie răspândirea globală a emoji-urilor pentru includerea internațională a acestor simboluri în iPhone-urile Apple. Nu a fost ușor ca emoji-urile să apară în locuri din afara Japoniei.
Apple a vrut să facă incursiuni pe piața dura japoneză, așa că s-au gândit ce modalitate mai bună decât să includă emoji-uri în iPhone-urile noastre! Emoji-urile erau deja bine stabilite în Japonia până la acel moment și erau un fenomen cultural acolo. Prin urmare, Apple a acceptat o variantă a setului de emoji al SoftBank, începând cu actualizarea iOS 2.2.
Așa a fost cel puțin cazul în Japonia. Desigur, după cum știm cu toții, planurile nu funcționează întotdeauna . Utilizatorii nord-americani cunoscători de tehnologie au stabilit că își pot forța iPhone-urile să deblocheze această tastatură emoji. Ei trebuie să facă o simplă descărcare a unei aplicații în limba japoneză. Utilizarea emoji-urilor s-a răspândit ca focul dincolo de Japonia, deoarece Apple și-a dat seama de cererea uriașă pentru acesteA.
Abia în 2011, Apple a început să accepte oficial emoji-urile la nivel internațional cu lansarea iOS 5. În doar cinci ani aceste pictograme au devenit un standard neșters pe dispozitivele mobile de pe tot globul.
După ce Apple a adoptat emoji-urile pe smartphone-urile lor, celălalt jucător important din lumea sistemului de operare mobil a urmat curând exemplul. Odată cu Android-ul urcând și el la bordul emoji-urilor ele sunt astăzi un standard în comunicarea digitală pe toate platformele.
Standardul Unicode
A fost nevoie de multă muncă și în Unicode pentru a deveni realitate. Standardul Unicode este un standard al industriei de calcul. El menit să asigure manipularea și codificarea consecventă a textului exprimat în majoritatea sistemelor de scriere de pe glob.
Ceea ce înseamnă: pentru ca tu să poți trimite acea grămadă de emoji( catre state diferite de tine) trebuie să folosească un sistem de operare și o platformă total diferite, standardul Unicode a trebuit să intre în joc. Am mai avea acel haos când cei trei cei mai mari operatori de telefonie mobilă ai săi nu au reușit să standardizeze seturile de emoji.
În 2010, anumite seturi de caractere emoji au fost încorporate în Unicorn. Ele au permis ca aceste emoji-uri să fie folosite nu doar în afara Japoniei, ci și în diferite sisteme de operare într-un mod consecvent. Lucrul s-a întâmplat cu doar un an înainte ca Apple să reușească să accepte emoji la nivel internațional cu lansarea iOS 5.
Ce crede tatăl emoticonului?
Am menționat pe scurt emoticoanele și separarea dintre emoji-uri și simple emoticoane. Omul care a inventat utilizarea caracterelor standard de la tastatură pentru a transmite o oarecare aparență de emoție! Potrivit unui interviu acordat britanic Independent , Scott Fahlman, profesorul Universității Carnegie Mellon care a inventat emoticoane în urmă cu trei decenii, critică emoji-urile ca fiind inestetice:„Cred că sunt urâte și strică provocarea de a încerca să găsească un mod inteligent de a exprima emoțiile folosind caracterele standard de la tastatură.”
Fluxul constant și nesfârșit de actualizări emoji
De când această standardizare și popularitatea globală care a urmat au avut loc cu câțiva ani în urmă, emoji-urile au fost actualizate continuu pe toate sistemele de operare majore. Se pare că fiecare actualizare mare de la Apple sau Google aduce cu ea o mulțime de emoji-uri noi de care oamenii se vor prinde instantaneu de parcă ar fi cea mai recentă nebunie.
Iată o scurtă prezentare a unora dintre cele mai memorabile actualizări emoji din istorie:
2012 – Actualizarea iOS 6 de la Apple începe să prezinte un cuplu de gay și lesbiene în mijlocul tuturor personajelor emoji obișnuite, cum ar fi cupluri heterosexuale, maimuțe, unghii pictate și dansatoare.
2013 – Google a adăugat în cele din urmă suport legitim pentru emoji la sistemul său de operare Android.
2014 – Apple decide că în sfârșit este timpul să-și facă setul de emoji mult mai multicultural . Compania includ emoji-uri care înfățișează fețe afro-americane în seturile lor de caractere.
2015 – Tocmai la timp pentru iOS 8.3 beta pentru dezvoltatorii săi. Apple a făcut un pas mai departe decât ultima actualizare și și-a luat un angajament total de a crește diversitatea rasială a setului de emoji-uri .
Mai târziu, în 2015 – Apple lansează o actualizare mare în versiunea 9.1 pentru modelele sale iPhone și iPad. Actualizarea vine cu încă 184 de emoji-uri din care utilizatorii pot alege. Alte completări includ burrito, taco, unicorn, salutul vulcanian, fața gurii cu fermoar, mâna care scrie și capul vorbitor impresionant în siluetă.
2016 – În lansarea iOS 10, abordează deja diversitatea rasială în anii trecuți. Compania lansează aceste noi emoji-uri și vor prezenta peste 100 de caractere emoji noi și reproiectate care se concentrează pe diversitatea de gen.
Mai târziu, în 2016 – Apple și alte mari companii tehnologice precum Google și Microsoft. Ei au votat împotriva includerii emoji-ului cu pușcă pentru a sărbători evenimentele de tir de la Jocurile Olimpice de vară.
Ce rezervă viitorul pentru emoji-uri?
Lucrul cu emoji-urile este că sunt încă un fenomen relativ nou, mai ales când ne aventurăm în afara Japoniei. Cunoscute în Japonia din 1999, emoji-urile au devenit populare la nivel global abia din 2011, datorită includerii lor de către Apple. În doar câțiva, scurti ani, oamenii au trecut la emoji-uri ca nimic înainte! Când toată lumea, inclusiv mama ta, le trimite mesaje, atunci știi că ai un fenomen global pe mâini.
Fiecare platformă tehnologică majoră de astăzi – indiferent dacă este vorba despre Apple, Google, Microsoft, ce spuneți – a făcut loc pentru emoji. Puteți trimite un emoji pe un dispozitiv iOS și îl puteți afișa fără probleme pe un dispozitiv Android. De asemenea, puteți trimite emoji-uri pe desktop și dispozitive mobile. Standardul Unicode a asigurat că aproape toată lumea de pe planetă cu acces la un dispozitiv digital poate trimite și primi emoji-uri!
Tatăl emoji-ului, Kurita, încă lucrează în industria tehnologiei ca parte a serviciilor online ale jocurilor Namco Bandai. Nimeni nu putea prezice că emoji-urile vor decola așa cum au făcut-o într-un timp relativ scurt, nici măcar Kurita. Cu toate acestea, partea umană a acestor emoji-uri, care transcende simplele culturi, explică de ce emoji-ul s-a descurcat atât de bine.
După cum spune Kurita referitor la mesajele implicite din spatele unor emoji-uri.„Obișnuiam să cred că asta era adevărat doar în Japonia. Dar este la fel peste tot”, a spus el. “Este bine de știut.” Este că lumea va continua să primească mai multe caractere emoji unice cu fiecare actualizare a sistemului de operare pe toate dispozitivele.